Sunt furios

Astazi doi manageri mi-au spus in sesiune ca si-ar dori sa sa nu se mai enerveze cand lucreaza.

Am inceput sa ma gandesc ca in limba noastra cand spunem “ma enervez” de fapt spunem mai multe lucruri: frustrare, dezamagire, furie. De cele mai multe ori traducerea pe care oamenii au dat-o este despre furie insa de fiecare data a fost greu pentru oameni sa recunoasca asta. De cand a devenit asa o problema faptul ca sunt furios? E o emotie pana la urma si e in regula ca o simt, toti oamenii o simt.

Sunt furios pentru ca oamenii nu fac ceea ce au de facut, sau pentru ca imi intarzie cu rapoartele si ma pun pe mine in incurcatura, sau pentru ca cineva minte cu nerusinare desi i-am trimis doua mailuri pe aceste subiect, si lista poate continua. Pot sa ma enervez dar nu ma infurii.  Cumva a fi furios in mod asumat si recunoscut este interzis in cultura noastra de corporatie.

Asta este ciudat mai ales ca nu traiam intr-o societate care execeleaza in politete si in vorbit intr-o manierea non-agresiva. Zilnic vad oameni care ridica tonul prin birouri, pe strada sau in trafic.

Chiar daca nu voi intelege niciodata motivele, cateva lucruri sunt importante:

  • atunci cand spun, chiar si daca doar in sinea mea, sunt furios, imi fac un mare bine. Recunoasterea emotiei, ajuta rationalul sa isi reintre in drepturi, ceea ce inseamna ca are o sansa sa recastige suprematia.
  • studiile spun ca dupa un acces de furie suntem de 5 ori mai expusi unui atac de cord si de trei ori mai expusi uni accident vascular cerebral (https://www.cbsnews.com/news/angry-outburst-may-trigger-heart-attack-or-stroke-within-two-hours/)
  • neexprimata emotia nu dispare ci doar ramane acolo pana cand reusim cumva sa ne calmam sau, mai simplu, sa explodam pe loc sau mai tarziu intr-o cu totul alta situatie
  • tensiunea pe care o resimtim in interior va contamina pe cei din jur mai ales cand suntem intr-o echipa sau in familie, daca nu facem ceva ca sa o gestionam.
  • furia este ceva ce simtim cu totii in anumite momente, important este insa cum exteriorizam ceea ce simtim.

De fiecare data cand i-am intrebat pe oameni de ce se infurie, raspunsurile au fost extrem de diverse: ca cineva nu a fost atent, ca nu a facut cum i-am spus, ca ma asteptam sa stie, sa inteleaga, etc. “Ma astept ca oamenii sa fie la fel de organizati si de structurati ca mine”, imi spunea astazi cineva. Practic, furia vine sa ne arate atunci cand avem niste credinte, asteptari care nu ne ajuta. E interesant sa ii facem loc ca sa putem intelege ce avem de facut. Cu cat o ignoram mai mult, cu atat ea va reveni din nou si nou pana cand pricepem.

Alteori furia vine doar pe fondul unei oboseli, a unui efort sustinut de a face fata situatiilor complexe si multiple de la serviciu.

E nevoie de putere si de curaj pentru ca ceea ce descoperim in spatele furiei poate fi diferit de ceea ce credeam despre noi insine. Daca chiar o ascultam am putea fi in situatia in care sa luam decizii importante care sa ne schimbe viitorul.

E o vorba care spune ca adevarul ne va elibera, adica sunt furios, dar ma tratez 🙂

Mihaela